24 feb. 2011

Dragobetele azi!

Și pași prin zăpadă.
Și puțin vânt...

Încă mai aștept primăvara, să știi,....
iubind

discreția iernii......

Mon

23 feb. 2011

uriașul Periferigerilerimini

Mai nou, sunt fascinată de UȘI! Nu știu cum, pe negândite, s-a deschis ceva ca un ochi proaspăt... Sunt uimită! cum fac ele TRECEREA într-un NOU spațiu, cu care ai șansa să te împrietenești, să fii empatic, să îl cunoști. Și mai e ceva:::::::::::::::::Faptul că ele îți permit să treci, te acceptă...

*

O poveste mi-a urmărit copilăria - și viața, aș zice, peste ani: Uriașul Periferigerilerimini, de Charles Perrault. Simt că mă asemăn mult cu Suzette, foarte, foarte mult...

Îmi place să îmblânzesc uriași...

19 feb. 2011

14 feb. 2011

..........................................................
cum ați celebrat azi ziua dragostei?
..........................................................

proverbe și zicători

Cerul curat de trăsnet nu se teme.

Răsare soarele în toată ziua, dar nu se şi vede întotdeauna.

În pământul negru se face pâinea albă.

Pământului bun, puţină apă îi trebuie.

Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe.

Lacrimile moaie de multe ori şi pietrele.

Unde nu te doare, nu te legi.

Când se rupe o verigă, tot lanţul se desface.

Greşeala unei clipe strică bucuria zilelor de apoi.

Cu vremea, toate se fac bine.

Cu vreme şi cu răbdare, şi frunza de dud se face mătase.

Decât o mie de ani răi, mai bine unul bun.

După vreme rea, şi senin.

Cine are vreme să n-o piarză.

O zi de primăvară hrăneşte un an.

Zicând numai “miere”, gura nu se face dulce.

Revărsatul zorilor nu ţine toată ziua.

Şi cea mai frumoasă dimineaţă are seară întunecată.

Nu-i toată ziua duminică.

Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.

Între doi munţi este o vale.

Vântul aprinde focul şi tot el îl stinge.

Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.

Sub copacul frumos, mulţi se adăpostesc.

Orice lemn îşi are viermele său.

Când rădăcina se usucă, ramura verde pe copac nu se mai urcă.

Cine leapădă floarea, nu simte mirosul ei.

Floarea cea mai frumoasă, dacă nu e căutată, se sălbăticeşte.

Fructul, dacă se desprinde de pe pom, înapoi nu se mai întoarce.

(din “Dicţionar de proverbe şi zicători româneşti” – Editura Litera Internaţional, 2001)

12 feb. 2011

încă mai visez la ea şi încă o văd: căsuţa cu trandafiri! şi multa viaţă din sânul ei aproape o simt, şi multa tinereţe... nu o să obosesc să te aştept, aşa laşă cum sunt... în felul meu, nu o să obosesc să te invit să poposeşti la noi...
azi am scris un e-mail care m-a durut...

am rugat Inima Milostivă a lui Iisus să aibă grijă de viața noastră, peștișorule...

4 feb. 2011

inima

... și atunci ea bate mai tare, ca să o auzi... ca să se facă auzită, inima se grăbește... și strigă în felul ei, pentru că știe că are ceva important să-ți spună. tu crezi că se poate trăi și așa,... cu mai puțin sens, cu mai puțină viață. tu crezi că poți împinge mai departe, și iar mai departe granița de la care vei începe, în sfârșit, să simți. dar între timp respiri tot mai la suprafață, tot mai apatic și mai sfârșit. și atunci începi să iei vitamine, ca să învingi, ca să te trezești... vrei să te simți mai tonic, mai curat... uiți că în tine o inimă de broscuță expusă publicului larg va încerca să spargă, dacă nu borcanul, vidul de sticlă măcar...
și atunci un ghiocel nevinovat va ispăși lipsa din peisaj a poeziei...
și vei reîncepe să pâlpâi sub obroc.

da?

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea